top of page
  • Immagine del redattoreMaristella Buzzelli

"Notte Natale". I versi di un poeta abruzzese

Con una poesia di Ugo Buzzelli, letterato avezzanese, conoscitore dell'Abruzzo e cultore del dialetto marsicano, I Borghi d'Abruzzo augura un sereno Natale a tutti ed in particolare a quanti trascorreranno questa notte nei paesi semivuoti, vestiti dalle nevi e colorati da sparute luminarie nelle vie d'un tempo.

Èva na notte tra le póche belle

né céle scavéze, récurme de stelle

pé desta la valle, tra mòrgi e prati

de jji péquérali i fóchi appicciati.

E pequere, e crape e menduni

Corzi ‘nguastiti sparuta ladruni.

Né lamende de ne pequerijje

‘mbijjéva sónne e stéva revijje

la quète ‘ndorne cèrte sturbéva

chi stracche e sónne careche stéva.

Londane na luma se vidéva appéna

Che na misera luce ficéva péna

Sopèrchia famétta se la capive

Si nnó alle scure tu remanive.

Ne véndarejje c’appéna sfiorzéva

Péquérali e pèquere rénfréschéva

Pórèlla na frónna angóra appiccata

Na brutta véndata l’ha castigata

‘ndèrra fenita ‘nnammése a l’atre

e a retróate la mamma e jje patre.

Ne riaréjje curréva ‘nnabballe

Abbéve déva a tutta la valle

Tènnéra e carma èra la nòtte

N’addóre d’èrba e fasciòli cotte

Angòra miseria e tande le rogne

Ma ‘ndorne ‘ndorne na pace da sógne.

A ‘lla ‘bruvisa che tanda paura

schióppétte na luce sénza ‘mmesura

da nótte prófónna a ‘ngecalitte

accuscinda fórte da sparupitte.

Fu córpa de na stella tanda lucende

oh!’nde revejjette tutta la gende

‘ngima a na rótta s’itte a posà

e tutti petevene ma che sarrà?

Uuuh! bejje è nato ne vajulitte

Bianche e rusce e ricciulitte

‘nnammese a pajja fridde e l’immerne

pènza pó! Gesùcriste je chiamerne.

E mó ste citije de duemila anni fa

Re è ‘ngele ‘nderra e dell’umanità.

Ogge che jjamore jje féstéggéme

‘nzalute ne bicchiére cé ficeme.

‘Mbótarria vénì gni mmése st’avvende

accuscì le gende so chiù cóndènde

Ma…a ‘Nnatale, che tu ‘ndellaccurge

pe ‘ndrà alla chiesa a ta fa crépasurge

e doppe natale e capédanne

tandi ‘nze sa addovanne a fa danne

Bè, mó grazie a Criste che ce rauna

fine a quande cialluma la luna

‘ndraminde però, pénzémo a chi ‘ndè gnende

se sa la miseria fa brutta la gènde

e allora rruprime, sdellarghéme jje córe

a quije bejje sindiménde chè jj’amóre.


In copertina, Santo Stefano di Sessanio.

Foto di https://www.instagram.com/eldestino/

163 visualizzazioni0 commenti

Post recenti

Mostra tutti
Post: Blog2_Post
bottom of page